Am avut una din cele mai traznite nasteri. Cat se poate de naturala, atat de naturala incat tatal a taiat cordonul, iar fetita a stat la mine in brate din primul moment pana am parasit spitalul.
Dupa socul nasterii a urmat alt soc. Reintoarcerea la intelepciunea din strabuni. Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa citesc 'Mama si copilul', fix editia dupa care m-a crescut mama pe mine. Sau ca voi lua in calcul scutecele traditionale. Sau purtatul copilului in brate. Sau ...
Te intrebi cateodata daca merita toata osteneala. Dar cand o iau in brate si ii vad zambetul pana la urechi atunci realizez ca:
1. Inimioara ei batand la pieptul meu e cea mai tare senzatie
2. Timpul trece repede si nu voi mai avea ocazii dese pentru o asemenea apropiere
Mai multe despre Mei Tai aici.
JSP sau PHP?
Cu 2 ani în urmă
